Parodontoza este o afecțiune localizată la nivelul gingiei și a osului parodontal, elemente anatomice esențiale pentru menținerea dintelui în alveolă.

Bolile parodontale acoperă o gamă variată de la o simplă inflamație a gingiei până la afecțiuni grave care pot conduce la afectarea semnificativă a țesutului moale și a osului responsabil pentru susținerea dinților. În stadiile avansate ale bolii parodontale, există riscul pierderii dinților.

Clasificarea bolilor parodontale include următoarele categorii:

Boala gingivală – gingivita
Parodontita cronică
Parodontita agresivă
Parodontita ca manifestare a unor boli sistemice
Boala parodontală necrotică
Abcese ale parodonțiului
Parodontita asociată cu leziuni endodontice

Este esențial să se înțeleagă diversitatea acestor afecțiuni parodontale pentru a identifica și aplica tratamentul adecvat în funcție de specificul fiecărui caz.

Gingivita reprezintă stadiul inaugural al bolii parodontale, afectând gingiile (care devin roșii, tumefiate și pot sângera ușor). Este o afecțiune reversibilă dacă se intervine prompt printr-un periaj zilnic adecvat și o igienizare regulată.

Parodontita, etapa a doua a bolii parodontale, este definită ca o „boală inflamatorie a țesuturilor de susținere a dintelui, cauzată de microorganisme specifice sau grupuri de microorganisme, care determină distrugerea progresivă a ligamentului parodontal și a osului alveolar, cu formarea de pungi și recesii”.

Câteva dintre semnele clinice ale apariției bolii includ:

Sângerare gingivală la periaj;
Mobilitate dentară;
Halenă fetidă (respirație urât mirositoare);
Gust neplăcut în gură;
Gingii roșii și tumefiate;
Prurit (mâncărimi) la nivelul gingiilor;
Retracție gingivală cu dezvelirea rădăcinii;
Durere la masticație;
Mobilitate dentară;
Apariția puroiului în șanțul gingival.

Tratamentul implica un proces de durată și necesită o colaborare eficientă între medic și pacient, bazată pe înțelegere, răbdare și disciplină din partea acestuia din urmă. Independent de gradul de afectare și de tratamentele aplicate în cabinet, pacientul trebuie să devină un partener activ pentru medic, efectuând o igienă riguroasă și respectând indicațiile profesionistului.